[youtube]fd3a189vcVc&feature=related[/youtube]
Se spune ca bunul nostru creator desi era doar unul avea in El un EL si o Ea.Ea visa, dorea, crea; EL limita, conducea, pedepsea. De aceea omul, care este oglinda creatorului, duce o lupta continua intre EL-ratiunea si Ea -sentimentele.Priviti viata. Copilul la inceput e dependent de mama sa. Apoi vrea sa se ridice si se ridica, vrea sa mearga si desi ii e teama de necunoscut, face primul pas.Curand va spune ce vrea si ce nu, va deveni constient de sine ca entitate libera, va face greseli, va invata sa sufere, va visa si va implini vise, va iubi si va suferi dar va continua sa iubeasca si sa mearga mai departe pentru ca , odata cu prima dorinta, primul vis, primul "vreau" a pornit in cautarea echilibrului. E fals sa crezi ca suntem, ca indivizi, doar o parte a medaliei. In fiecare femeie sta ascuns un barbat si in fiecare barbat se rasfata o femeie.Noi ca entitati suntem un echilibru perfect dar pierzandu-ne inocenta, devenind constienti de ceea ce suntem am pierdut si capacitatea de a ne pastra echilibrul interior si atunci, plecam unul in cautarea celuilalt in speranta ca in doi vom reface ceea ce am pierdut.
Lupta aceasta teribila intre sentimente si ratiune ne sacatuieste.Intotdeauna in fata a doua cai de urmat si orice alegere ai face, la ceasul bilantului, vei cunoaste muscatura de sarpe a regretului.