Sarmale, grepo si carnati...
"-Dam si noi o nava?"
Ma lua cu fiori de fiecare data cand citeam propozitia asta pe skype in ajun de sarbatori. N-aveam astampar, oscilam intre adictia de click si gandul vinovat la viitorii cozonaci si sarmale, ce se holbau la mine dojenitor din maldarul de ingrediente expuse pe masa din bucatarie. "Pana mea, fata, sa te vad cum impaci si capra si varza!". Impacam o laie, ca facusem deja santuri intre laptop si bucatarie si nu rezolvam nimic in mod productiv. Deja simteam in ceafa o spranceana ridicata si o privire indignata imi urmarea cursele domestice: "Femeie, ai luat-o razna, mai sunt multi nebuni ca tine pe-acolo?" . "Oho, daca ai sti!!!"
)
In cele din urma ma dau batuta, treaba nu mergea deloc constructiv. Ca atare aveam nevoie de o noua strategie: mutarea cartierului general intre ligheanul cu carnati, oala cu piftie si covata cu cozonacul lasat la dospit. Insfac laptopul, trantesc mouse-ul pe tastatura, agat in drum si pachetul de tigari si o iau la goana spre destinatie. Doua, trei miscari sa fac loc si ranjesc satisfacuta de isprava: in sfarsit ma apropiam de o simbioza perfecta intre comenzile din centralizator si miscarea rotativa a mixerului. Fain!
Ma inarmez cu mouse-ul intr-o mana si telul in cealalta si purced la atac: la dreapta merg pe usoare, la stanga pe albusurile de ou, apoi fac rocada cu umplutura de nuca si bireme (terestrele le-am pastrat pentru pauza de tigara, intrucat necesitau o mai mare finete si mai multe click-uri, deci musai putina relaxare).
Buuun!!! ... un pic de hlizeala pe skype, o capatana de usturoi pentru piftie, trei rotatii complete la umplut carnati, 2 atacuri cu mitice si ma intorc la cozonac. Il verific minutios daca e crescut corespunzator si ma pregatesc de imparteala dreapta in forme. Doar ma pregatesc, ca nu apuc sa fac nimic: "nino-nino-nino" piuia alarma ca girofarul. Las cozonacul si ma reped la monitor: strigate de lupta, atacuri gramada, skype bipaia.
"Unde arde?"
"Hai ca a picat santinela, da verificare, vezi daca e nava"
Pfff!!! ... Imi sterg sudoarea de pe frunte cu dosul palmei, pun mana pe mouse, click-click siii... si nimic, ca raman fara baterie. Trantesc printre dinti cativa dumnezei si vreo patru trimiteri materne si o iau la goana dupa baterii. Pe care, evident ca niciodata nu le gasesc, exact cand mi-e lumea mai draga.
"Unde-s bateriile de mouse?????" aproape ca tip la consort, aflat intr-o continua mirare indignata.
"Ho, nebuno, opreste-te, ca faci apoplexie!" ma apostrofeaza si imi indica plictisit sertarul cu baterii.
Virez rapid spre locul cu pricina, scotocesc febril printre mii de maruntisuri si sustrag cu un strigat victorios obiectele nepretuite. Fuga inapoi in iuresul bataliilor. Click- click si s-a dus... in sfarsit!
Ma reped si in cozonaci si burdusesc in dusmanie formele cu aluatul cel pufos. Un ochi rapid si pe raportul de verificare, cateva onomatopee si mesaje minimaliste pe skype, plus cateva ranjete si o tavaleala de ras, apoi imi indrept atentia spre sarmale. Mi-au parut cam tematoare si palide. Dupa ce vazusera cum tratasem cozonacul, cred ca le cam tremurau frunzele. Dar raman ferma pe pozitii, insfac cutitul si cu o figura sadica ma apuc de tocat artistic varza ramasa si cateva felii de costita afumata, in timp ce cu un ochi nu scap din priviri centralizatorul de miscari.
Deodata alarma, panica, strigate razboinice...
la atac!... la ataaaac!... las cat colo sarmalele si ma reped ca o tigroaica in laptop. Rasuflu usurata, pericolul nu era in monitor, era in pragul bucatariei. Hoardele de barbari venisera sa dea iama in carnati. Apuc rapid facaletul si intr-o fractiune de secunda sunt in prag sa apar meterezele. Intr-o poza dramatica, ceva intre Scarlett O'Hara si "Libertatea conducand poporul", cu o privire incrancenata ma proptesc in usa bucatariei, parafrazand epic
"You will be hungry forever!, daca nu va miscati dosurile de-aici si nu stati departe de zona de conflict pana diseara". Se pare ca sunt suficient de convingatoare, pentru ca in clipa urmatoare terenul e eliberat de intrusi si carnatii sunt din nou in siguranta.
Ma intorc victorioasa la laptop si inghet: in toiul conflictului armat uitasem sa intorc un terestru sarit prea in fata si acum era prea tarziu, frumoasele mele rapide mor eroic in cateva sute de bireme inamice. Trec rapid de la betia victoriei la gustul amar al infrangerii, trantesc vreo doua parastase si ma resemnez diplomatic cu victimele colaterale...
Seara decurge linistit, oalele fasaie, cuptorul duduie, tigaile sfaraie si cateva parade triumfale imi alina tristii scafandri. Mosul se pregateste sa coboare pe horn, bradul palpaie cu sute de luminite multicolore si o alta zi de grepo se incheie printre sarmale si carnati...